despre standradizarea suferintei, nici celui mai rau dusman, infractor, inuman

standardizarea suferintei

cred ca,

1. tolerabil, atroce, foarte atroce * x

2. intolerabil, foarte * x

3. inuman, crud, degradant (ca o tortura)

incalcarea demnitatii umane

si cred ca cel mai simplu test, cel mai simplu exemplu, este a-ti pune intrebarea:

ar fi ok ca cel mai rau dintre infractori care vrea sa imi faca mie ceva atroce / intolerabil / inuman sa fie supus unei astfel de suferinte pentru a fi oprit? Daca raspunsul este cu sinceritate nu, atunci este clar ca nici pentru tine nu este, nici pe departe, in regula o astfel de suferinta. 

dar este imperativa lipsa de minciuna, un discernamant sincer cand faci o astfel de auto evaluare

sigur ca exista si standardizarea psihiatrica de "distres" usor, mediu, sever. dar mi se pare foarte inacesibila publicului larg, ceea ce e foarte prost

recunosc ca nici standardizarea propusa de mine nu e foarte usor accesibila, deci prost dar parca mai putin prost :))

si sigur ca e important ca suferinta sa fie in primul rand shared human experience, common humanity. Dar in asa multe si nefericite cazuri este necesesara si as spune esentiala o standardizare atat formala (de catre specialisti) cat si informala (de catre cercul social, si de catre sine insuti). Macar ca sa le poti spune doctorilor cum te simti intr-un mod pe cat se poate de obiectiv, onest, veridic

suferinta innobileaza, dar nu fara masura, cu limite, nici chiar nesfarsit de prost :)) 

si mai ales nu fara o minima integritate lipsita de minciuna