pe culmile "lipsei" :)) de absurditate, pe culmile absurdului

cred ca sunt in primul rand un om foarte norocos  apoi insa si imens de ghinionist dar oricum recunoscator pentru nenumarate privilegii insa cam "lipsita" de, absurditate binecuvantarea si blestemul asta :))

daca am munci cat de mult putem, si nu a ne preface ca muncim daca nu am avea tirani daca am avea mai multa incredere unii in altii daca am avea o minima integritate unii fata de altii si fata de sine https://www.bandlab.com/track/7d551910836d4911bb00e0a63e53561e_3a8bf72eb2a2ef1188cd6045bd345b20?revId=398bf72e-b2a2-ef11-88cd-6045bd345b20

https://www.bandlab.com/post/163836e0-9f25-ef11-86d2-6045bd2cd6bc

https://youtu.be/OhGOUqiQiJs?si=lBAwBzspT0qrcvHL

tot de la conditia umana porneste. de la limitarea epuizarii. suntem oameni si ni se epuizeaza creierul, nu avem resurse infinite, cum narcisic nevplace uneori sa pretindem oameni suntem :)) limitati si cu asta cu nerabdarea

dar nici gaslighting, da-o incolo de treaba oameni suntem :)) si avem nevoie de multe ori strict necesara sa negam ca sa supravietuim. ca mecanism de coping dar nici sa iti impui negarea asupra celui aflat in suferinta atroce, intolerabila sau mai ales inumana oameni suntem, si hai sa fim cu compasiune. eu in asta cred, si strictul necesar

 a fi blocat in intolerabil. rigiditatea, cred, in special cra morala, dar si doar disciplina ofera aceasta "binecuvantare" si "blestem" a fi blocat in intolerabil. a "tolera" intolerabilul dar oameni suntem :)) si nu ne face prea bine. mai ales cand vine vorba de demnitate umana. insa uneori te trezesti, tragic, obligat sa alegi intre o minima integritate si o minima demnitate umana

ce faci cand nu mai poti sa zaci :)) te agiti. dar agitandu-te sa nu cazi. sa nu cazi in alcool in droguri. si mai ales in lipsa unei minime integritati lipsite de minciuna. dar nici in lipsa unei minime demnitati umane si sigur ca suni, la doctor, la familie, sau in cel mai rau caz la camera de garda, la urgente dar al dracului chin sa nu poti nici sa zaci :))

asa cum spuneam disciplina prea multa poate duce la un foarte mare burnout. sau din burnout in burnout :)) iar aici intervine cred, necesitatea viciului dupa scurta, dar totusi indelungata mea experienta, in astia 8 ani, am ajuns la concluzia asta. fara viciu nu se poate poate doar daca te faci ascet, sau calugar, dar chiar si acolo nu se poate 0%  insa cred ca viciile trebuie sa ti le alegi cu foarte mare cumpatare, pe cele mai favorabile, cele mai "virtuoase" :)) dar oameni suntem :))

ok motivatia e foarte trecatoare, si aici intervine disciplinina dar disciplina cand se termina, ce faci? cand se termina si devine ego depletion, sau burnout ei aici devin lucrurile pline de fenomenala prostie =)) in cel mai fericit caz desigur foarte importanta pauzelor, a odihnei  iar suferinta care innobileaza. pana la un fucking punct :))

standardizarea suferintei cred ca, 1. tolerabil, atroce, foarte atroce * x 2. intolerabil, foarte * x 3. inuman, crud, degradant (ca o tortura) incalcarea demnitatii umane si cred ca cel mai simplu test, cel mai simplu exemplu, este a-ti pune intrebarea: ar fi ok ca cel mai rau dintre infractori care vrea sa imi faca mie ceva atroce / intolerabil / inuman sa fie supus unei astfel de suferinte pentru a fi oprit? Daca raspunsul este cu sinceritate nu, atunci este clar ca nici pentru tine nu este, nici pe departe, in regula o astfel de suferinta.  dar este imperativa lipsa de minciuna, un discernamant sincer cand faci o astfel de auto evaluare sigur ca exista si standardizarea psihiatrica de "distres" usor, mediu, sever. dar mi se pare foarte inacesibila publicului larg, ceea ce e foarte prost recunosc ca nici standardizarea propusa de mine nu e foarte usor accesibila, deci prost dar parca mai putin prost :)) si sigur ca e important ca suferinta sa fie in primul rand shared huma...